Viktor Emil Frankl (n. 26 martie 1905, Viena, Austro-Ungaria – d. 2 septembrie 1997, Viena, Austria) a fost un psihiatru vienez, părintele logoterapiei, doctor în neurologie și filozofie; Frankl este fondatorul celei de ‘a treia școli vieneze de psihoterapie – Logoterapia’ (după psihanaliza lui Sigmund Freud și psihologia individuală a lui Alfred Adler).
Viktor Emil Frankl (n. 26 martie 1905, Viena, Austro-Ungaria – d. 2 septembrie 1997, Viena, Austria) a fost un psihiatru vienez, părintele logoterapiei, doctor în neurologie și filozofie; Frankl este fondatorul celei de ‘a treia școli vieneze de psihoterapie – Logoterapia’ (după psihanaliza lui Sigmund Freud și psihologia individuală a lui Alfred Adler).
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Viktor Frankla adăugat o fotografie
acum 6 zile
R.I.P Viktor
Biografie Austriac, de origine evreu, supraviețuitor a patru lagăre de concentrare naziste; mama sa provenea dintr-o veche familie evreiască de viță nobilă din Praga. printre strămoșii mamei mele se numără Rashi, care a trăit în secolul al XII-lea și Maharal, renumitul mare-rabin al Pragăi. Aproape că m-am născut în renumita cafenea Siller Café din Viena. Acolo a simțit mama mea prima dată durerile nașterii într-o frumoasă după masă de primăvară din Martie 26, 1905. Ziua mea de naștere coincide cu ziua în care a murit Beethoven. (“Recollections” - Frankl Autobiography, 2000) Considerat „profetul sensului vieții”, Frankl a militat încă din adolescență pentru valoarea sensului pe care viața îl are, considerând că voința de a găsi și de a da un sens vieții sale este forța motrice primordială a omului. A rămas celebră replica pe care a dat-o profesorului său de chimie, deși nu avea decât 13 ani, când acesta a afirmat că „viața nu este altceva decât un proces de ardere”: Am sărit în picioare și i-am spus: „Domnule profesor, dacă viața nu este altceva decât un proces de ardere, atunci care mai este sensul ei?!”' (“Recollections” - Frankl Autobiography, 2000) După instalarea nazismului în Germania, în timpul celui de…
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Viktor Frankla lăsat un gând
acum 6 zile
Logoterapia Ideea centrală a lui Frankl este că principiul motivator fundamental din om este voința de sens, de a găsi și a da sens vieții sale. Frustrarea existențială este generată de frustrarea voinței de sens a omului, care nu vede sau nu găsește sens în viața sa. Frankl repetă în toate lucrările sale concluzia, validată empiric (atât în viața omului “de pe stradă”, cât și clinic, în viața bolnavilor sau persoanelor cu handicap, ori a bolnavilor în fază terminală, etc.), că “viața are sens până la ultima suflare… în orice circumstanțe, indiferent cât de mizerabile ar fi acestea”. De îndată ce omul (re)găseșțe un rost în viața sa, el se echilibrează lăuntric și devine capabil să facă față greutăților vieții și suferinței și să își trăiască viața în mod plenar, în pofida adversităților, a ceea ce Frankl numește în logoterapie “triada tragică”: vinovăția, suferința, moartea. Desigur, nu toate tulburările psihice își au cauza în frustrarea voinței de sens a omului, dar indiferent de cauza generatoare a tulburărilor psihice, terapia prin sens are darul de a pune la dispoziția individului resursele interioare, spirituale, care îl fac capabil să se reechilibreze lăuntric și să întâmpine viața cu curaj și bucurie de viață,…
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Viktor Frankla lăsat un gând
acum 6 zile
Filosofia frankliană
Credința într-un nucleu sănătos al ființei umane (nucleul noetic al omului) este baza psihoterapiei frankliene.
Scopul principal este de a ajuta persoana să devină conștientă de resursele nucleului ei sănătos și de a o ajuta să folosească aceste resurse, chiar să le dezvolte.
Viața nu ne datorează fericirea, dar ne oferă un sens.
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Viktor Frankla lăsat un gând
acum 6 zile
Conceptele de bază ale psihologiei frankliene
Viața are sens în orice condiții, chiar și în cele mai grele, mai mizerabile condiții.
Motivația noastră principală de a trăi este voința noastră de a găsi un sens în viață, de a da sens vieții.
Suntem liberi să găsim un sens în ceea ce facem, în ceea ce experimentăm, sau cel puțin în atitudinea pe care o luăm față de o situație în care ne confruntăm cu o suferință inevitabilă.
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Viktor Frankla lăsat un gând
acum 6 zile
Presupuneri ale psihologiei frankliene
Făptura umană este o entitate constând din corp (soma), minte (psihe) și spirit (animositas). Avem corp și minte, dar suntem spirit.
Viața are sens în orice condiții, chiar și în cele mai grele condiții.
Oamenii sunt dotați cu voința de a găsi un sens, de a da sens.
Oamenii au în orice împrejurare libertatea de a-și exercita voința de sens.
Viața are calitatea de a ne chestiona („a demanding quality”), de a ne cere socoteală, iar noi trebuie să răspundem în mod responsabil pentru propria noastră viață, dacă este ca deciziile noastre să aibă sens.
Răspundem vieții, devenind responsabili pentru propria noastră viață.
Individul este unic, de aici și rolul său unic în viață.
Viața nu ne datorează fericirea, dar ne oferă un sens.
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Viktor Frankla lăsat un gând
acum 6 zile
Țelurile psihoterapiei frankliene
Să devii conștient de resursele tale spirituale.
Să creezi noi resurse spirituale în mod conștient.
Să te folosești de "puterea sfidătoare a spiritului omenesc" („the defying power of the human spirit”) și să iei poziție împotriva adversităților vieții.
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Viktor Frankla lăsat un gând
acum 6 zile
Întrebări filosofice frankliene 1. Cum găsim sensul vieții? – Frankl enumeră 3 căi: înfăptuind ceva (o faptă), realizând o operă, o misiune, etc. – VALORI CREATOARE trăind o experiență (a binelui, frumosului, adevărulului din natură sau cultură) sau cunoscând pe cineva în intimitatea ființei sale, iubindu-l – VALORI EXPERIENȚIALE prin atitudinea pe care o putem lua în ciuda adversităților sau/și a unei suferințe de neschimbat, făcând apel la puterea sfidătoare a spiritului omenesc, care este capabil să transforme o nenorocire, o suferință, într-o realizare personală – VALORI ATITUDINALE 2. Cum știm că suferința nu poate fi evitată și că nu e lipsită de sens? suferința nu este necesară pentru a găsi un sens în viață, dar când ea este inevitabilă omul poate găsi sens în viața sa în pofida suferinței; dacă este posibil, cauza suferinței trebuie îndepărtată; a suferi fără să fie nevoie nu este un act de eroism, ci unul masochist. 3. Cum găsim sensul momentului în situații caracterizate printr-un conflict în ce privește valorile? "Trăiește ca și cum ai trăi a doua oară, iar prima oară ai fi acționat la fel de greșit pe căt ești acum pe cale să o faci." [individul trebuie să acționeze responsabil, în…
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Viktor Frankla lăsat un gând
acum 6 zile
Pledoarie pentru optimismul tragic
"Prin optimism tragic înțeleg că cineva este și rămâne optimist în ciuda 'triadei tragice', așa cum e numită ea în logoterapie, și care este formată din acele evenimente umane care sunt circumscrise de: suferință, vinovăție și moarte." …"trebuie să nu uităm că optimismul nu poate fi comandat sau poruncit. Omul nu se poate forța să fie optimist fără motiv, împotriva vitregiilor sorții, împotriva oricărei speranțe. Ceea ce este adevărat în ceea ce privește speranța, este de asemenea adevărat și pentru celelalte două componente ale triadei (aici este vorba de triada opusă celei tragice - n.nst.), întrucât credința și dragostea nu pot nici ele să fie comandate sau poruncite."... Frankl susține că nevoia de sens a omului este fundamentală și că de îndată ce omul găsește un rost vieții sale, în pofida vitregiilor sorții, el devine capabil să facă față triadei tragice. Sensul are valoare pentru supraviețuirea și sănătatea noastră sufletească și spirituală.
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Viktor Frankla lăsat un gând
acum 6 zile
adică: Disperarea este [o] Suferință lipsită de [fără] Sens. De îndată ce omul găsește un sens pentru suferința sa sau un sens pentru viața sa în pofida suferinței sale, el devine capabil să o îndure. Frankl îl citează aici pe Nietzsche: „Wer ein Warum zum Leben hat, erträgt fast jedes Wie.“ ("He who has a why to live for, can bear almost any how.", Cel ce are un motiv pentru care să trăiască, poate îndura aproape orice - trad.nst.) Extras dintr-o apariție televizată a lui V. Frankl la televiziunea austriacă, din 1977 (la vârsta de 72 de ani) (traducere realizată prin amablitatea d-lui Agenor Crisan, ed_triade@yahoo.com; 05 aprilie 2007) "Dacă ascultați cu atenție ce ne oferă înțelegerea de sine prereflexivă, foarte rar verbalizată a omului, atunci chiar și omul cel mai simplu înțelege despre ce e vorba. În primul rând există un sens pe care îl pot găsi atunci când creez o operă, sau când sunt activ și fac ceva; în al doilea rând, există un sens atunci când trăiesc ceea ce numesc a fi binele, frumosul și adevărul – oricum doriți să îl numiți, sau atunci când îl experiez pe semenul meu în unicitatea sa – ceea ce înseamnă…
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Viktor Frankla lăsat un gând
acum 6 zile
CREZUL MEU PSIHIATRIC
"Nu se poate concepe nimic care să îl condiționeze într-atât de mult pe om încât să îl lase fără nici cea mai mică urmă de libertate. De aceea chiar și în cazurile nevrotice și psihotice, o rămășiță de libertate tot îi rămâne omului, oricât de limitată ar fi ea. Într-adevăr, nucleul cel mai lăuntric al personalității pacientului nu este nici măcar atins de psihoză.
O persoană psihotică incurabilă poate să își piardă utilitatea, dar să își păstreze demnitatea sa de om. Acesta este crezul meu psihiatric. Fără el as considera că nu merită să fiu psihiatru. De dragul cui aș fi? Doar de dragul unei mașinării a creierului distrusă, care nu poate fi reparată? Dacă pacientul nu ar fi mai mult decât atât, eutanasia ar fi justificată."
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Viktor Frankla lăsat un gând
acum 6 zile
PSIHIATRIA REUMANIZATĂ "Prea multă vreme – de fapt vreme de o jumătate de secol – psihiatria a încercat să interpreteze mintea omului mai degrabă ca pe un mecanism și, în consecință, și terapia bolilor mentale mai degrabă în termenii unei tehnici. Eu cred că acest vis a fost suficient de mult visat. Ceea ce începe să mijească acum la orizont nu sunt schițele unei medicini psihologizate, ci cele ale unei psihiatrii umanizate. În orice caz, un medic care ar continua să își vadă în principal rolul ca pe unul de tehnician, ar mărturisi prin aceasta că el nu vede în pacientul său nimic mai mult decât o mașinărie, în loc să vadă dincolo de boală, ființa lui umană! Ființa umană nu este un lucru printre alte lucruri; lucrurile se determină unele pe altele, în vreme ce omul se auto-determină. Ceea ce el devine – în limitele înzestrării sale și ale mediului său – este ceea ce el a făcut din sine însuși. În lagărele de concentrare, de pildă, în aceste laboratoare pe viu, pe aceste piste de încercare, am văzut și mărturisim că unii din tovarășii nostru s-au comportat asemeni porcilor, în vreme ce alții s-au comportat asemeni sfinților. Omul…
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Viktor Frankla lăsat un gând
acum 6 zile
the freedom of space."
How long I knelt there and repeated this sentence
memory can no longer recall. But I know that on that
day, în that hour, my new life started. Step for step I
progressed, until I again became a human being." - Man's search for meaning
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Viktor Frankla lăsat un gând
acum 6 zile
Religiozitatea omului
"Odată Freud a zis: 'Omul nu este adeseori mult mai imoral decât crede, ci adeseori mult mai moral decât consideră că e'. Ar trebui să adaug că el este adeseori mult mai religios decât i se pare. În vremea noastră oamenii vad în moralitatea omului mai mult decât o imagine a tatălui introiectată, și mai mult în religia sa decât o imagine a tatălui proiectată. Considerarea religiei ca o nevroză generală obsesivă a umanității este deja o chestiune o modă depașită".
(Viktor E.Frankl, The Doctor and the Soul, p. XXVI)
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Viktor Frankla lăsat un gând
acum 6 zile
Trei definiții ale religiei ALBERT EINSTEIN (1950): "A fi religios înseamna a fi găsit un răspuns la întrebarea: 'care este sesul vieții'" LUDWIG WITTGENSTEIN (1960): "A crede în Dumnezeu înseamna a vedea că viața are sens" VIKTOR FRANKL (1985): "Religia este cel mai uman dintre toate fenomenele umane, și reprezintă împlinirea a ceea ce putem numi 'voința către sensul ultim'" (v. Man's search for ultimate meaning, p. 153) "Ființa umană nu este un lucru printre alte lucruri; lucrurile se determină unele pe altele, în vreme ce omul se auto-determină. Ceea ce el devine - în limitele înzestrării sale și ale mediului său - este ceea ce el a făcut din sine însuși." - Viktor Frankl - Omul în căutarea sensului "Nu se poate concepe nimic care să îl condiționeze într-atât de mult pe om încât să îl lase fără nici cea mai mică urmă de libertate. De aceea chiar și în cazurile nevrotice și psihotice, o rămășiță de libertate tot îi rămâne omului, oricât de limitată ar fi ea. Într-adevăr, nucleul cel mai lăuntric al personalității pacientului nu este nici măcar atins de psihoză. O persoană psihotică incurabilă poate să își piardă utilitatea, dar să își păstreze demnitatea sa de…
0 comentarii0 vizualizări0 reacții
Viktor Frankla lăsat un gând
acum 6 zile
The doctor and the soul, p.97
"Căci în orice situație omului îi rămâne libertatea și posibilitatea de a decide în favoarea sau împotriva influenței mediului asupra sa."
The doctor and the soul, p. 98
"Omul nu poate exista fără un punct fix în viitor. În condiții obișnuite, întregul său prezent se modelează în jurul acelui punct din viitor spre care se îndreaptă, așa cum pilitura de fier se orientează spre polul unui magnet."
The doctor and the soul, p. 99
"Cuvântul latin ‘finis’ înseamnă deopotrivă sfârșit și scop. Din clipa în care o persoană nu poate să vadă în avans finalul unei perioade provizorii din viața sa, ea nu mai este în stare să-și stabilească nici un obiectiv viitor, este incapabilă să își stabilească o sarcină de îndeplinit. În consecință, în ochii săi viața își pierde întregul conținut și sens și, viceversa, imaginarea ‘finalului’ și a scopului din viitor constituie exact sprijinul spiritual. Numai un astfel de sprijin spiritual ne poate feri să sucombăm forțelor formatoare ale mediului social."