Nu-mi dați o lume necuprinsă,
Vreau doar să mă întorc acasă,
Să aprind candela pe masă
Și să fac foc în soba stinsă.
Să pun iar mere în fereastră
Și busuioc să pun sub perne,
Să văd cum iarna se așterne
Pe munți și chiar pe viața noastră.
Să fie pace și lumină,
Să fie iar copilărie
Și parcă boli să nu mai fie
Și nici războaie de rutină.
Prin hornuri, parcă la un semn,
În noapte îngeri să coboare
Și să citim câte-o scrisoare
De prin sertare vechi de lemn.
Și stinși de-a iernii fulguială,
Să ne dăm seama c-a trecut,
Ceva ce veșnic s-a pierdut,
Chiar viața noastră colosală.
CDL