În memoria tatălui meu, Valerian. DOR DE TATA Golit de gânduri, ca un cuib de cuc, Mirat de viață și speriat de drum, Pe ochii goi trag plapuma de fum A vinei ce în sânge azi o duc. N-am meritat mai multe, asta este, Și sunt prea slab să pun în judecată, Dar mi-e un dor imens de tine, tată, Și nu accept finalul de poveste. Am să-ți șoptesc de tot ce mă apasă, Atât cât mai e ziuă pe pământ, Mi-e chipul tău un dor adânc și sfânt, De parcă stau să te întorci acasă. Te tot cuprind în gând, atât mai am, Îmbrățișați sub ierni ce nu mai vin, A fost frumos, păcat c-a fost puțin, Acum te las, mă duc mă destram... La mulți ani, tata, oriunde e sufletul tău acum! 😔